O întrebare care suna usor paradoxal…
Îmi amintesc de o sesiune de coaching în care clientul a venit tare, tare supărat. De fapt chiar a întârziat câteva minute bune la întâlnirea programată, ceea ce a fost o mare exceptie pentru el.
Este vorba despre un antreprenor din business-ul auto care are un service mai mic, central în interiorul orașului și un altul mult mai mare și dotat cu echipamente suplimentare în exteriorul orașului, în zona de centură. Clienții săi prefera service-ul din oraș fiind mai aproape de ei. Reparațiile mai simple le realizează direct la service-ul central, iar dacă apăreau complicații sau lucrarea era mai laborioasă transfera mașinile spre service-ul mai mare.
Revenind la povestea noastră, clientul a intrat cu aproximativ 10 minute întârziere în sesiune cerându-și scuze deoarece a fost nevoit să ajungă în oraș să vadă personal daunele unui accident cu una din mașinile sale…
După câteva minute am intrat în conversația de coaching…ar când am ajuns la setarea obiectivului întâlnirii … primul lucru care mi l-a spus a fost că vrea sa vadă “cum să-l dea afară pe angajatul X”.
L-am ascultat cu atenție, subiectul părea serios și îl apăsa atât de tare pe micul antreprenor… Pe scurt, am inteles ca în acea zi o mașină foarte scumpă aflată în service-ul central a necesitat deplasare spre service-ul din afara orașului pentru a remedia defecțiunea. Fiind o mașină foarte scumpă a apelat la cel mai experimentat angajata lui care urma să facă această deplasare cu platforma. Ce s a întâmplat de fapt, a fost că în timpul deplasării, platforma cu care transporta autoturismul a avut un accident ce a avariat mașina aflată în service. Avaria parea destul de serioas la prima vedere reparațiile fiind din ”5 cifre in euro”, o sumă semnificativă pentru client în acel moment.
După ce ”s-a ventilat” i-am cerut permisiunea clientului de a explora mai mult.
“Vreau să ți cer permisiunea să mergem mai în profunzime. În cazul în care este prea mult și simți că vrei să ne oprim este suficient să mi spui ”stop” și ma voi opri, apoi vom merge pe un alt gând. Uite, presupunem că suntem într-o mașină. Ca să facem deplasarea mai antrenantă îți propun să slăbim ușor frânele, nu mergem fără frâne, doar că acestea ”țin” cam ca la o mașină de curse abia pornită, rece, cu distanță de frânare mult mai mare. Ești de acord?”
”Da”, mi-a răspuns clientul.
”Uiite ce pare aici…. Mai întâi am auzit că vrei să-l concediezi pe un angajat iar apoi am înțeles că este angajatul tău cheie, cel mai experimentat, cu ajutorul căruia îți susții business-ul.
Cum le vezi pe cele două?”
Clientul a rămas pentru câteva momente tăcut, nu a răspuns apoi a revenit și a spus ”ce dacă, eu tot îl dau afară!”.
”În business ul tău, alți antreprenori buni, pe care tu îi cunoști, cum lucrează?
Clientul mi-a “povestit” din experienta împărtășită cu el de alti prieteni din domeniu.
Am continuat cu întrebările puternice de coaching și am ajuns în punctul în care, cu acordul clientului am schimbat perspectiva:
“Înțeleg că ești o situație grea cea pe care tocmai mi-ai descris-o și că nu ți-ai fi dorit ca acel accident să aibă loc.
Dacă stai un moment și te gândești, ce răspuns ai la întrebarea “Ce e bun în răul ăsta?”
Pauză … după aproape două minute de liniște totala clientul revine.
”Cred că știu! Îmi dau seama că am pus toată presiunea pe un singur angajat, chiar dacă are cea mai mare experiență. Este un om simplu, și sunt sigur că el a făcut tot ce putea ca să iasă bine treaba”.
“Inteleg. Ce opțiuni ai în controlul tău în acest caz?”
”Cum spuneam înainte, când m-ai întrebat ce fac alții antreprenori ca mine, este momentul să îmi fac și eu o asigurare care să acopere exact situația acestor deplasări. Costul ei este unul foarte mic în comparație cu valoarea reparației unui accident și îl pot include direct pe factura clientului. Uau! Cât de simplu pare și cum nu m-am gândit deja până acum. Gata! Cum ies de aici îmi sun brokerul și rezolv!”
Parea ca într-o secunda, clientul meu a devenit foarte creativ!
“Daca te uiți la obiectivul cu care ai intrat în întâlnire, Ce îți este mai clar acum?
”Mi-e clar că nici pe departe nu vreau să-l concediez angajatul meu de bază. În același timp rezolvarea stă în mâinile mele. Astăzi am învățat o lecție cam scumpă dar valoroasă”
…
În final aș vrea să punctez încă o dată importanța privirii unei situații din mai multe perspective și oricând avem de a face cu ceva ”rău” să ne întrebăm “ce e totuși bun aici?”.
Daca stai un moment…
Ce vezi bun în cea mai recentă situație “rea” pe care ai avut-o?
Sa fie cu folos!
#LeadershipBusinessCoach #architectureofminds #professionalcoaching
Claudiu Gura, ICF-ACC Certified Coach
Co-Founder Architecture Of Minds
P.S. Astept cu nerabdare comentariile tale, mai jos sau direct pe email la hello@architectureofminds.com!
